Noul Cod al Muncii modificat si completat prin Legea nr. 40/2011 cu actualizarile la zi (Codul Muncii 2012) a adus cu sine numeroase modificari, iar unele dintre ele vizeaza formarea profesionala, care este in prezent tratata in Codul Muncii in Titlul VI, art. 192-210.
In vechiul Cod se stipula ca angajatii care beneficiau de cursuri de formare profesionala (care durau cel putin 60 de zile si care presupuneau lipsa de activitate integrala sau de peste 25% din durata normala de lucru) nu isi puteau parasi locul de munca cel putin 3 ani de la absolvirea cursurilor fara a fi obligati sa plateasca contravaloarea cheltuielilor ocazionate de acestea (suportate de angajator), reglementarea respectiva fiind prevazuta intr-un act aditional la contractul individual de munca.
Codul Muncii 2012 a eliminat aceste conditii a duratei cursurilor de formare si a perioadei in care angajatul este scos din activitate pentru a participa la cursuri, ca si perioada fixa de 3 ani in care el trebuia sa ramana la locul de munca unde i s-a asigurat formarea. Totusi, si in momentul de fata, angajatorul si angajatul pot negocia in continuare aceleasi conditii daca le convin, insa nu mai exista o baza legala pentru ele. In acest nou context legislativ, raporturile de munca devin mai flexibile pentru ambele parti.
Formarea profesionala poate avea mai multe obiective, dintre care: adaptarea angajatilor la cerintele postului, calificarea sau reconversia profesionala, dezvoltarea carierei etc. Ea poate lua forma participarii la cursuri organizate de angajator sau de terte parti specializate in acest domeniu, a unor stagii de practica sau de adaptare la cerintele postului, a uceniciei la locul de munca s.a. Formarea poate avea loc in tara sau in strainatate (art.192-193).
Codul Muncii 2012 obliga angajatorii sa ofere programe de formare tuturor angajatilor cel putin o data la 2 ani (peste 21 de angajati) sau cel putin o data la 3 ani (sub 21 de angajati), suportand toate cheltuielile. Participarea poate avea loc la initiativa angajatorului, dar si a angajatului. Daca angajatorul are aceasta initiativa, el este cel care plateste toate programele de formare. Angajatul beneficiaza de vechime la locul de munca pe perioada formarii (art.194-197).
Dupa cum mentionam mai sus, angajatii care au urmat un curs de formare nu isi pot parasi locul de munca timp de o perioda determinata stabilita printr-un act aditional, in care se mai pot specifica si alte obligatii ale angajatului ulterioare formarii. In caz contrar, angajatii vor restitui cheltuielile formarii proportional cu perioada pe care trebuiau sa o mai lucreze. Aceasta prevedere se aplica si angajatilor concediati din motive disciplinare, aflati in arest preventiv peste 60 de zile sau care au primit interdictia penala de a-si mai exercita profesia (art.198).
Daca angajatul doreste sa participe la un anumit program de formare profesionala, el poate supune solicitarea sa angajatorului, pe care acesta o va analiza si va decide in 15 zile daca va suporta cheltuielile formarii, total sau partial. Angajatii care incheie acte aditionale referitoare la formare pot primi, pe langa salariu, si alte avantaje in natura pentru formarea profesionala (art.199-200).
Angajatorul poate initia doua tipuri de contracte speciale de formare profesionala. Contractul de calificare profesionala permite angajatului sa urmeze timp de 6 luni pana la 2 ani cursuri pentru a dobandi o calificare profesionala; aceste cursuri sunt organizate numai de angajatori autorizati ministerial.
Contractul de adaptare profesionala ajuta angajatii debutanti sa se adapteze la o functie noua sau la un loc de munca nou; acest contract nu poate depasi un an, iar la sfarsitul lui angajatii pot fi evaluati de angajator si de formator. Acesta din urma este numit dintre angajatii calificati care au o experienta de minim doi ani in domeniul in care activeaza (art.201-206).
Codul Muncii 2012 (varianta de Cod al Muncii din 2011 cu actualizarile la zi) reglementeaza si contractul de ucenicie la locul de munca (pe durata determinata), prin care angajatorul se obliga sa formeze ucenicul intr-o meserie adecvata domeniului de activitate si sa ii plateasca un salariu, iar ucenicul se obliga sa invete acea meserie si sa lucreze in subordinea angajatorului. Prevederile aplicabile oricarui angajat se aplica si ucenicului, iar contractul de ucenicie este reglementat prin lege speciala (art. 208-210).