ISO 26000 (responsabilitatea sociala), in sfarsit o schimbare de comportament economic!
Este un proces care se are loc in liniste. Despre ce este vorba? Despre o adevarata revolutie sau, mai degraba, daca urmam liniile directoare dezvoltate de Philippe Cahen, este vorba despre o abundenta de semnale slabe care vor obliga oamenii si organizatiile sa “traiasca impreuna” altfel. Incepand cu 1 noiembrie 2010, standardul ISO 26000 de nivel mondial, gratie adoptarii sale de catre ISO (Organizatia Internationala pentru Standardizare), a intrat in vigoare.
Fie ca vreti sa o credeti sau nu, in prezent suntem martorii inceputului unei noi lumi, in care relatiile dintre noi vor fi altele. Recunoasteti, deja percepeti putin acest lucru… Si totul a inceput, din fericire, datorita catorva intamplari. Primul exemplu, datand de cateva zile, priveste marile companii ca PUMA, NIKE,ADIDAS, care tocmai au luat hotararea de a inceta sa produca obiecte textile care polueaza excesiv apele. Companiile si-au propus sa atinga acest scop in 10 ani. China este campul de productie, dupa cum o stim cu totii. Insa va fi vorba despre a contribui in mod diferit la imbunatatirea starii planetei noastre, oferind, in acelasi timp, clientilor din lumea intreaga produsele pe care si le doresc. O provocare destul de grea, avand in vedere dezvaluirile recente facute de GREEENPEACE: fabricarea frumoaselor tricouri genereaza doua poluari ale apelor: una in momentul ciclului de creare, alta in timpul ciclului de viata a produsului, de vreme ce tricoul respectiv intra in programul de spalare ale faimoaselor ape “menajere” in Australia, Europa si Statele Unite. Un impact considerabil in multiple ecosisteme, si asta plecand de la un simplu tricou.
Cand CARREFOUR, NESTLE, KRAFT spun “nu” furnizorilor distructivi
Al doilea exemplu ne parvine din Indonezia, sau mai degraba din insulele indoneziene. Doua ONG-uri, WWF si GREENPEACE aduc in lumina un simplu fapt cu importante consecinte pe plan mondial: producerea hartiei igienice vandute tuturor companiilor multinationale de pe planeta contribuie in mare masura la disparitia tigrilor. Aceasta concluzie vine in urma unei lungi anchete (de opt luni) care a permis descoperirea originii hartiei igienice Cottonsoft, comercializata in Noua Zeelanda. In spatele acestei marci regasim un mare grup cunoscut pentru iresponsabilitatea sa fata de mediu, Asian Pulp and Paper : el fabrica hartie igienica distrugand prin orice mijloace padurea primara indoneziana – care este deja amenintata sa dispara – si distribuie acest produs sub denumirea Cottonsoft. Ancheta a durat atat de mult pentru a se asigura de veridicitatea analizelor efectuate in laborator asupra hartiei. Rezultatele au demonstrat ca fibrele includ esente tropicale. Distribuitorii neo-zeelandezi au hotarat sa inceteze sa se aprovizioneze de la acest grup. Prima victorie importanta si un nou inceput in acelasi timp. Intr-adevar, anumite estimari serioase releva ca una din patru role de hartie igienica vandute in Noua Zeelanda ar proveni din padurea indoneziana. Insa Asian Pulp and Paper are mai multe motive de ingrijorare deoarece, in urma acestei dezvaluiri, grupuri de varf care le cumparau produsele, cum ar fi CARREFOUR, NESTLE, KRAFT, UNILEVER, TESCO etc. si-au exprimat refuzul de a mai face afaceri cu ei. Acesta este cea de-a doua victorie care ilustreaza o sensibilizare clar aprofundata a jucatorilor din domeniul economic, dar si masura care consumatorii joaca un rol eficace. Imaginati-va o reclama Carrefour la un asemenea produs si utilizatorii de internet – consumatorii, asociatiile de aparare a naturii etc. – dezvaluind ca produsul din reclama contribuie la disparitia tigrilor din insulele indoneziene deoarece locul lor de viata, padurea, este pe cale de disparitie. Pe de o parte, ar avea de suferit cifra de afaceri insa, mai ales, pe de alta parte, ar fi atinsa imaginea Carrefour, si asa destul de zdruncinata in ultimele luni!
Pana la urma ce se intampla? Referitor la Adidas, Nike etc., suntem pusi in fata unor organizatii care si-au dat seama ca, daca doresc sa reziste, viitorul lor este imposibil continuand sa polueze. Referitor la Asian Pulp and Paper, asistam la un comportament iresponsabil, cu jucatori care refuza dialogul. Consecinta este destul de ampla si implica refuzul de a cumpara din partea multinationalelor.
Cu ajutorul celor doua evenimente descrise mai sus, intelegem ca ONG-urile castiga un rol din ce in ce mai important in ilustrarea responsabilitatilor fiecaruia, atat in viata de zi cu zi, cat si in viata profesionala. Insa elementul care va dobandi tot mai multa importanta in urmatorii ani va fi preocuparea crescanda a organizatiilor privind rolul lor de jucatori economici, ambientali si sociali “RESPONSABILI”. Altfel spus, preocuparea lor privind sensul a ceea ce intreprind in relatia interna cu angajatii lor, cu clientii lor, cu furnizorii lor etc. si in relatia externa cu asociatiile profesionale, cu consumatorii, cu autoritatile publice etc. si modul in care actiunile lor interactioneaza intre ele. Acesti jucatori se numesc “PARTI INTERESATE” deoarece au diverse interese in activitatile organizatiei, dupa cum specifica standardul ISO 26000, standard de comportament si de dialog. Odata declansata aceasta sensibilizare, jucatorii isi vor da seama ca este mai profitabil sa discute despre liniile evolutive decat sa intretina conflictele.
Si numai de aici decurg atat comportamentele responsabile, cat si sursele de noi afaceri. Si mai mult: organizatiile intra in “admisibilitate”, adica spun lucrurilor pe nume, ofera explicatii. De exemplu, descriu provenienta unei componente a unui produs si modul in care este creata aceasta – de pilda, bumbacul dintr-un pulover provine dintr-o anume tara din Africa si a fost tesut de adulti. Astfel, aceste organizatii se vor distinge si vor castiga plusvaloare in primul rand pe planul imaginii si in al doilea rand prin implicatiile la nivel financiar. Si asta deoarece increderea cumparatorului va fi cu atat mai mare cu cat el va fi informat si va intelege ca ceea ce cumpara corespunde unui act de responsabilitate denumita responsabilitatea sociala si ambientala.
Chiar si numai crearea standardului ISO 26000 reflecta o schimbare
Sa revenim la acest standard atat de putin cunoscut, ISO 26000! De unde vine el? Crearea sa reprezinta o ilustrare semnificativa a schimbarilor de spirit din intreaga lume. Doua puncte forte sunt de subliniat in cursul crearii sale: puterea consumatorilor si participarea marcanta a tarilor in devoltarea sa. In primul rand, atentia acordata consumatorilor. In cadrul comitetului ISO pentru politica consumatorului, COPOLCO, s-a constatat absenta armonizarii intre pracicile de raportare. Aceasta eterogenitate a situatiilor nu permitea consumatorilor si altor observatori ai comportamentului organizatiilor sa fie in masura sa aprecieze validitatea si legitimitatea actiunilor si declaratiilor acestora. Caci efectele actiunilor ecologice doar pretinse sunt si ele luate in considerare. In aceste conditii, in 2001, COPOLCO a inaintat ISO o cerere de incepere a lucrarilor de concepere a unui nou standard international privind responsabilitatea sociala (RS). Plecand din acest punct, ISO a dorit sa primeasca parerile si recomandarile unui colectiv al partilor interesate: consumatori, organizatii industriale, reprezentanti guvernamentali, ONG-uri, sindicate salariale, reprezentanti ai tarilor in curs de dezvoltare din toate regiunile lumii. In 2003, un grup consultativ s-a reunit pentru a determina daca este de dorit crearea unui standard international si, daca da, in ce conditii. In 2004, orasul Stockholm a fost gazda conferintei privind RS. 355 de participanti din 66 de tari au audiat concluziile acestui grup.
ISO a dorit ca lucrarile sa fie efectuate intr-o maniera inovatoare, punand la punct un mod de conducere exceptional si elaborand anumite reguli de functionare. ISO a sprijinit participarea tarilor in curs de dezvoltare pe 3 niveluri:
° atribuirea responsabilitatilor privind redactarea standardului pastrand echilibrul intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. De exemplu, grupul insarcinat cu redactarea a fost prezidat de Brazilia si sprijinit de un vicepresedinte suedez;
° sensibilizare prin intermediul mai multor ateliere organizate in tarile in curs de dezvoltare;
° punerea la punct a 5 grupuri lingvistice: englez, spaniol, arab, rus si german.
In iunie 2004 a fost luata decizia de a elabora un standard care sa contina liniile directoare ale responsabilitatii sociale, cu intentia de a pune in valoare, si nu de a inlocui, acordurile internationale interguvernamentale existente care aveau ca trasatura comuna RS, cum ar fi Declaratia universala a drepturilor omului a Natiunilor Unite si cele adoptate de Organizatia Internationala a Muncii (OIM), ca si alte conventii. In plus, ea a recunoscut decizia necesitatii elaborarii unui acord cu OIM privind cooperarea dintre cele doua organizatii in domeniul RS.
Incepand cu acea data, lucrarile de adevarata cooperare au inceput in diferitele parti ale lumii cu un impuls nou. Aceasta a condus la elaborarea standardului ISO 26000 si la intrarea sa in vigoare incepand cu 1 noiembrie 2010.
Cele 9 puncte principale ale standardului ISO 26000
1 – Este rezultatul unui consens international. Peste 100 de tari au contribuit la elaborarea sa.
2 – Tarile in curs de dezvoltare au castigat o pozitie nebanuita pana atunci.
3 – Este un standard de comportament. Olivier PEYRAT, directorul general al grupului AFNOR, a calificat ISO 26000 drept “standardul ecosistemului”, in sensul ca el permite intelegerea organizatiei in relatiile sale cu partile interesate, cu teritoriul, cu societatea in ansamblul sau. El se bazeaza, deci, pe o analiza de sistem.
4 – Aplicarea sa este voluntara.
5 – Completeaza RS: este un element al rezolvarii problemei. Identificarea RS si identificarea partilor interesate prin dialog ajuta organizatiile sa determine domeniile de actiune pertinente asupra carora poate actiona pentru a-si asuma responsabilitatea.
6 – Se sprijina pe un dialog in spirit de colaborare intre organizatii si partile interesate, o parte interesata fiind “un individ sau un grup care are un interes in activitatile sau in deciziile unei organizatii”.
7 – El priveste organizatiile publice si private. Acest aspect este extrem de nou pentru un standard! Nu numai atat, ci administratia va deveni parte interesata intr-o organizatie, deci va trebui sa informeze intr-un spirit mai deschis, insa va trebui si sa explice daca un anumit text este dificil de inteles… Standardul va putea, deci, sa recunoasca mai usor ca o organizatie a facut eforturi, chiar daca rezultatele nu au inceput sa apara.
8 – Este un ajutor in procesul de guvernare. A decide a devenit ceva complex. Solutiile aduse de ISO 26000, ca sfera de influenta si limitele responsabilitatii, ajuta la luare de decizii in aceasta lume in devenire.
9 – Se aplica in viata de zi cu zi. In orice moment, cetateanul este cel vizat; fie ca este vorba despre un salariat, despre un consumator, el este activ in mediul sau (cateodata militant) si isi doreste de polueze mai putin, sa manance mai sanatos, sa discute actiuni concrete in cadrul mediului sau de lucru
Cum se va impaca acest standard cu realitatea organizatiilor?
Indubitabil, ISO 26000 are nevoie de o reflectie strategica de fond. Prin faptul ca este fondat pe baza unei analize de sistem, conducatorul organizatiei se va regasi rapid in pozitia de parte interesata intr-un sistem din care fac parte, de exemplu, un transportator, sau o asociatie de consumatori, sau poate o asociatie de parinti. Iar aici este vorba despre a intelege deschiderea vertiginoasa pe care acest aspect il implica sau chiar il provoaca. Ati putea sa va regasiti si intr-o sfera de influenta, adica intr-o serie de relatii politice, economice sau de alta natura, asupra carora organizatia dvs. are capacitatea de a afecta deciziile sau activitatile indivizilor sau organizatiilor. Retelele sociale ilustreaza corespunzator acest punct. Multinationalele il cunosc atat de bine in prezent incat constituie echipe pentru a supraveghea sferele de influenta care se creeaza in functie de o activitate. Caci, sa fim realisti, un produs care a solicitat luni de zile pana la o fi pus la punct si la care au muncit echipe de marketing, comerciale, financiare etc. va putea fi “descarcat” in cateva zile de pe web.
Si nu pentru ca designul lui ar displacea… ci pentru ca o informatie negativa circula referitor la conditiile de munca ale productiei dvs. Declaratiile dvs. “seducatoare” nu vor fi de ajuns pentru a convinge consumatorul ca sunteti cu adevarat angajat intr-un demers RS. Va trebui sa abordati o pozitie transparenta si sa aveti o postura “indatorata” pentru a fi, cel putin, credibil pe piata. Aceasta va avea loc prin explicarea deciziilor dvs. de a contribui la un mediu mai bun, prin competenta in respectul drepturilor omului, prin loialitatea practicilor dvs., prin calitatea informatiilor destinate consumatorilor, prin demersul dvs. comportamental la nivel local.
In concluzie, ISO 26000, acest standard numit de a treia generatie, este extraordinar de inovator, chiar daca nu impune certificarea. Este pur si simplu o forta in devenire. El aduce solutii referitoare la responsabilitatea sociala si ambientala, dar constituie, in acelasi timp, si un adevarat proiect pentru o organizatie, un proiect care trebuie construit in etape, cu puncte de reper, cu echipa sa, cu responsabilitatile asociate etc. O remarcabila deschidere pentru a incuraja atatea si atatea actiuni atragatoare cu participantii la organizatia dvs. si pentru a atrage fortele care va observa din exterior… in luminile si umbrele retelei web. (dupa un articol www.qualiteonline.com din 14 septembrie 2011)