Un profesor la catedra de responsabilitate sociala corporativa a Universitatii Québec vorbeste despre aplicarea ISO 26000
Corinne Gendron, profesor titular la catedra de responsabilitate sociala corporativa (RSC) a Universitatii Québec din Montréal, isi expune in cadrul interviului de mai jos propriile reflectii asupra abordarii europeane si a celei nord-americane a RSC. Ea expune o “a treia cale” si analizeaza domeniul de aplicare a celui mai nou standard international pentru responsabilitatea sociala, ISO 26000:2010.
Quebecul este legat din punct de vedere cultural de Europa, fiind ancorat in acelasi timp intr-un context nord-american. Cum a inspirat aceasta dubla influenta cercetarea din domeniul RSC?
Corinne Gendron: In momentul de fata este in curs de dezvoltare o “Scoala din Montréal”, pozitionata timpuriu in dialog cu abordarile europene si cu analizele americane, deschise catre noi provocari. Scoala din Montréal se situeaza intr-o perspectiva clar institutionala si se intereseaza in special de problemele de reglementare in era globalizarii. Acordam o atentie deosebita aparitiei noilor miscari socioeconomice, de exemplu miscarii de generalizare, prin miscari sociale, a recurgerii la un statut economic, cum este cel de investitor sau de consumator, pentru a face presiuni asupra intreprinderilor.
Considerati ca presiunile exercitate de aceste noi miscari sociale sunt un factor motrice esential pentru comportamentul intreprinderilor?
Pana la inceputul anilor 2000, RSC corespundea unui ansamblu de practici invocate in special de manageri. Insa, de atunci, guvernele si societatea civila, ONG-urile si sindicatele deopotriva au inceput sa isi insuseasca si ele acest concept. Aceasta dinamica a culminat cu procesul de redactare a standardului ISO 26000, la care au participat sase categorii sociale: consumatorii, ONG-urile, sindicatele, reprezentantii industriei, guvernele si expertii.
America de Nord si Europa au viziuni destul de diferite asupra responsabilitatii sociale corporative. ISO 26000, care are o vocatie internationala, va putea oare sa impace cele doua semnificatii?
Mai mult decat un simplu compromis intre abordarile americane si europene, ISO 26000 reprezinta o noua viziune asupra notiunii de RSC, care vine, intr-un fel, sa inlature definitiile precedente. Publicarea lui ISO 26000 deschide, dupa parerea mea, o noua era a responsabilitatii sociale: ea face din RSC un obiect social, si nu numai managerial, prin intermediul caruia sunt explicate resorturile legitimitatii intreprinderii ca institutie sociala.
In ce fel ajuta standardul ISO 26000 la schimbarea definitiei RSC?
ISO 26 000 defineste in mod clar ancorarea institutionala a responsabilitatii sociale, precizand ca aceasta nu se limiteaza nici la demersurile voluntare, nici la dialogul cu partile interesate, sprijinindu-se atat pe dreptul, cat si pe standardele internationale de comportament. Standardul clarifica adevarata problema a responsabilitatii sociale: indrumarea comportamentului institutiilor economice astfel incat ele sa fie mai aliniate nevoii de bunastare generala.
Cum credeti ca este perceput standardul ISO 26000 de catre intreprinderi?
ISO 26000 este un text de referinta, care ar putea sa inspire abordarea pe care ele si-o asuma fata de responsabilitatea sociala. Standardul va putea fi utilizat si de ONG-uri in dialogul lor cu intreprinderile, pentru a pune accentul pe anumite elemente precise ale performantei sociale si pentru a indica asteptarile acestora. O serie de guverne nationale si-ar dori sa existe si certificari inspirate de ISO 26000. Aceste certificari ar trebui sa traduca in cerinte certificabile recomandarile standardului ISO 26000, ceea ce risca sa fie destul de dificil, deoarece acest standard numara mai mult de o suta de pagini, spre deosebire de ISO 14001 sau de ISO 9001, care nu depasesc zece pagini.
ISO 26000 promoveaza imbunatatirea rapoartelor privind RSC, care este in prezent una din marile probleme legate de transparenta informatiilor pe care acestea le publica?
Textul va ajuta, sunt convinsa, la imbunatatirea pertinentei si a caracterului complet al rapoartelor privind responsabilitatea sociala, insa nu va constitui o garantie pentru existenta acestor atribute. Problemele legate de transparenta nu pot fi rezolvate decat prin intermediul unui sistem de verificare si de reglementare.
In teza dvs., publicata in 2001, ati analizat discursurile liderilor despre dezvoltarea durabila. Ati remarcat, de atunci, o evolutie a perceptiei asupra dezvoltarii durabile in cadrul intreprinderilor?
De un deceniu, dezvoltarea durabila a parcurs un drum lung in cadrul intreprinderilor si in randul conducerii acestora. Toti managerii cunosc acum aceasta expresie si au o idee destul de precisa despre ceea ce inseamna ea. Intrebarea care se pune astazi este: cum sa transpunem aceste preocupari in cadrul intreprinderilor? ISO 14001 a fost un instrument excelent in ceea ce priveste problemele de mediu, insa nu se referea practic la responsabilitatea sociala. Odata cu adoptarea standardului ISO 26000, putem spera ca intreprinderile si managerii vor avea o ideea mai clara despre provocarile pe care le vor avea de infruntat si despre ce se asteapta de la ei in calitate de buni cetateni corporativi.
Care sunt, in America de Nord si in Québec, cele mai importante companii din punct de vedere al responsabilitatii sociale?
O astfel de clasificare nu reprezinta o analiza stiintifica, ci mai degraba o constructie sociala extrem de relativa in cazul RSC si extrem de nesigura, dupa cum o arata si variabilitatea clasamentelor de care dispunem in aceasta directie. Imi este deci dificil sa alcatuiesc un astfel de palmares, insa exista doua companii din Québec reputate in acest domeniu: Mountain Equipment Coop, o cooperativa de consum infiintata in 1971 la Vancouver, specializata in echipamentul montan, si Cirque du Soleil, o companie de divertisment artistic. (Repères RSE)