Ce costa mai mult, un kilogram de capsuni sau o friptura? Ce este mai scump, un pahar de bere sau o sticla de sampon?
Daca dorim sa obtinem un raspuns care sa reflecte valoare baneasca a produselor, in euro sau dolari, va fi foarte usor sa raspundem la intrebarile de mai sus, odata ce ne-am decis in ce tara si in ce supermarket dorim sa ne facem cumparaturile. Dar daca am dori ca raspunsul sa reflecte cantitatea de dioxid de carbon emisa ca urmare a fabricarii respectivelor produse?
Costul unui produs in grame de dioxid de carbon reprezinta, de fapt, calcularea amprentei de carbon a respectivului produs. Acesta reprezinta o activitate utila deoarece ne permite sa ne facem o idee asupra modalitatii in care actiunile noastre, in mod special modelele de consum, influenteaza cantitatea de gaze cu efect de sera din atmosfera.
Tinand cont ca dioxidul de carbon si alte gaze cu efect de sera contribuie la modificarea climei, alegerea unor produse cu o amprenta de carbon mica reprezinta o modalitate in care consumatorul poate sa faca diferenta.
Intrebarea este cum putem sa calculam amprenta de carbon? Ce includem in aceasta? Si, in calitate de consumatori, cum putem avea incredere in ceea ce declara producatorii?
Sa luam, spre exemplu, o sticla de sampon. Includem gazele cu efect de sera asociate in producerea ambalajului de plastic, folia de plastic utilizata pentru a impacheta sticlele cand sunt transportate pe palet sau chiar si energia utilizata pentru a incalzi apa pentru dus?
Rezultatele amprentei de carbon vor avea valori considerabil diferite in functie de variabilele pe care le includem la calculatie si de metoda folosita la cuantificare; astfel putem ajunge la orice rezultat in cazul produselor mentionate la inceputul articolului, cutia de capsuni sau friptura. Mai mult, chiar in cazul in care ajungem in final la un rezultat, cum il comunicam consumatorului?
Aceste incertitudini si provocari au reprezentat motivatia pentru dezvoltarea unei noi specificatii tehnice internationale, ISO/TS 14067.
“Calcularea amprentei de carbon a unui produs reprezinta o actiune incredibil de complexa; este important insa ca rezultatele sa poata fi privite cu incredere, in special de catre consumator” a explicat domnul Jose Alcorta, reprezentantul ISO a echipei de experti care a dezvoltat specificatia tehnica.
“Masuratorile amprentei de carbon reprezinta pentru companii modalitati din ce in ce mai populare pentru a-si diferentia produsele in cadrul pietei. In consecinta, comunicarea catre consumatori a acestor valori reprezinta o actiune de importanta deosebita” a completat domnul Alcorta.
“Acesta este motivul pentru care experti din intrega lume au decis sa dezvolte principii, cerinte si orientari pentru cuantificarea si comunicarea amprentei de carbon a unui produs. ISO/TS 14067:2013 va ajuta campaniile sa calculeze amprenta de carbon a propriilor produse si sa comunice consumatorilor rezultatele obtinute intr-o maniera deschisa si onesta” a declarat domnul Alcorta.
Specificatia tehnica ISO 14067 este disponibila in cadrul magazinului ISO cat si la toti membri nationali ISO. (dupa un comunicat de presa ISO)