Standardele reprezinta numai cele mai bune practici in momentul lansarii lor, insa ISO 26000 isi doveste in continuare influenta (si in Romania)
Standardele privind sustenabilitatea si responsabilitatea sociala corporativa sunt rezultatul a doua forte opuse: lucrurile bune si lucrurile mai bune. Iar asta deoarece, desi ele se bazeaza pe bunele practici, acestea pot chiar impiedica unele practici si mai bune, care depasesc criteriile impuse. De asemenea, exista atat de multe standarde privind atat de multe aspecte diferite ale sustenabilitatii, incat nu este clar ce diferenta poate face unul in plus.
Deci cum putem evalua ISO 26000 Romania, un standard pentru responsabilitatea sociala emis de Organizatia Internationala pentru Standardizare in 2010? Daca privim dintr-o perspectiva istorica, ISO a conceput in principal standarde privind chestiuni tehnice si concrete, cum sunt specificatiile referitoare la rasadnitele pentru cultivarea rosiilor sau la managementul calitatii. Promovand acele zone in care exista putina competitie si mai multe de castigat prin cooperare, standardele ISO au ajuns sa se raspandeasca la o scara foarte larga, castigand aprecierea multor ramuri industriale.
ISO 14001, tratand problema managementului mediului, a avut o influenta covarsitoare, insa responsabilitatea sociala a reprezentat o abatere majora a subiectelor ISO atunci cand a fost sugerata pentru prima data, in 2002.
Pe de alta parte, standardul ISO 26000 a fost dezvoltat prin participarea unei game largi de factori interesati. Membrii grupului de lucru au provenit din aproximativ 80 de tari si organizatii internationale ca, de exemplu, Consumers International sau International Organisation of Employers.
Pentru a asigura coerenta, ISO a incheiat si acorduri speciale cu Organizatia Internationala a Muncii, cu Pactul Global ONU, cu Initiativa pentru Raportare Globala si cu Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Rezultatul este ca ISO 26000 este probabil cel mai cuprinzator standard de sustenabilitate in privinta problemelor pe care le acopera.
Acestea variaza de la problemele de mediu si folosirea pricipiului precautiei pana la guvernarea organizatiei. Intre acestea, standardul se ocupa in mod direct de drepturile omului si de dreptul muncii, ca si de coruptie, de concurenta loiala si de preocuparile consumatorilor.
Paragrafele despre mediu nu trateaza numai pricipiul precautiei si managementul riscurilor legate de mediu, ci se preocupa si de promovarea performantei de fond, aplicabila direct companiilor, in zonele achizitiilor sustenabile, adoptarii unor tehnologii prietenoase cu mediul si controlului asupra impactului pe care il au schimbarile climatice. Standardul se foloseste si de conceptul “sfera de influenta”, acesta fiind atat intuitiv, cat si productiv in domeniile in care responsabilitatea sociala reprezinta un subiect legislativ.
ISO 26000 vizeaza, de asemenea, orice fel de organizatie, de orice marime, companii apartinand oricarei ramuri, din sectorul public si din cel privat. Desi exista unele dezacorduri in privinta ratei de succes a indeplinirii nevoilor organizatiilor mai mici, poate ca aplicarea sa la sectorul public se vadeste a fi cat se poate de interesanta.
Din perspectiva drepturilor omului, o implicatie importanta este data de faptul ca standardul a fost conceput pentru a fi aplicat in cazul guvernelor – desi standardul nu are ca obiectiv “sa modifice sau sa schimbe in vreun fel obligatiile statului”.
Standardul ISO 26000 reprezinta un consens impresionant, cu exceptia a cinci voturi impotriva, printre care cele primite de la India si de la SUA, ambele exprimandu-si temerea ca ar putea forma o bariera in calea comertului.
Una dintre problemele care au fost inca de la inceput controversate este faptul ca standardul ISO 26000 nu poate fi certificat. Este un standard de indrumare, menit doar sa intruchipeze un sfat bun. Insa companiilor le place sa aiba dovezi despre performatele la care ajung. In consecinta, se manifesta o presiune continua in directia dezvoltarii unei versiuni certificabile ale standardului. Desi ISO nu a facut-o, circa doisprezece organisme nationale de standardizare (membre ISO) din intreaga lume au indeplinit aceasta dorinta a companiilor, iar printre ele se numara si China, care avea retineri in privinta perspectivei asupra drepturilor omului.
Cu toate acestea, ca si in cazul multor alte standarde, procesul de discutare care a condus la lansarea lui ISO 26000 se poate dovedi in timp cea mai productiva parte a ciclului sau de viata. Aceasta deoarece, desi un standard reprezinta bunele practici atunci cand este lansat, pe masura ce timpul trece, el functioneaza ca un punct fix etic care ramane tot mai in urma conceptului care a dus la crearea sa.
ISO 26000 este luat in serios si trebuie sa fie luat in serios. Oricare ar fi neajunsurile sale, el reprezinta o declaratie plina de forta a problemelor morale si practice cu care se confrunta companiile si alte organizatii. In tarile in curs de dezvoltare, in care exista numeroase standarde si initiative, ISO 26000 va avea o influenta deosebita, deaorece companiile isi doresc sa isi abordeze responsabilitatile mai pe larg, poate pentru prima data. (Un articol de Adrian Henriques, presedintele Comitetului Britanic privind ISO 26000)