Maurice Buckley spune ca ar fi intelept ca firmele sa adopte un cod si sa si-l acrediteze – aceasta ar putea face diferenta si creste nivelul de incredere al investitorilor
Ca si plombele dentare, certificarile afacerilor si standardele ar putea sa nu fie interesante in mod deosebit pentru majoritatea clientilor, insa Maurice Buckley se descurca destul de bine in vanzarea lor.
In calitatea sa de director al Autoritatii Nationale de Standarde din Irlanda (NSAI), Buckley si echipa sa de 170 de oameni ajuta companiile sa castige certificari internationale – standardul pentru managementul calitatii ISO 9000 fiind probabil unul dintre cele mai cunoscute – si reprezinta Irlanda in dezbateri privind consacrarea standardelor internationale. Si, desi Buckley este de parere ca obtinerea certificarilor si detinerea aprobarii standardelor internationale pot oferi o rasplata semnificativa firmelor, el admite ca unele companii irlandeze inteleg mai greu aceste lucruri. Motivele pentru care acest lucru se intampla pot varia de la costurile asociate la o perceptie ca cerintele aferente vor fi oneroase.
“Am lucrat multi ani pentru companii mici si le-am spus furnizorilor ca avem un program pentru implementarea ISO 14000 sau a altui standard, si chiar daca aveam cu adevarat acel program, in calitate de companie mica nu puteam, de fapt sa ne permitem sa implementam respectivul standard,” isi aduce el aminte. “Exista multe companii care urmeaza cele mai bune practici detaliate intr-un standard, insa nu au certificatul pe perete,” a adaugat el. “Dar din procesul oficial de certificare decurg beneficii reale.”
Buckley admite ca in lumina a ceea ce s-a intamplat in sistemul financiar – mai ales in ceea ce priveste increderea in investitori – standardele ar putea infrunta perspectiva unei epoci de aur a corporatiilor.
Multe firme incearca deja sa adere la principiile cultivate in Codul de conducere a corporatiilor, insa regulamentul acestuia este aplicat adesea prea flexibil.
NSAI – care este un organism finantat de stat – a emis un nou standard numit Swift 3,000, prin care aderarea unei companii la propriile reguli de conducere a corporatiei este examinata foarte atent impreuna cu Institute of Directors (IoD – organism independent si apolitic infiintat in 1903 in Regatul Unit, al carui obiectiv declarat este “sa serveasca, sa sprijine, sa reprezinte si sa elaboreze standarde pentru directori”).
“Specificatia Swift a fost dezvoltata foarte rapid pentru a permite companiilor sa obtina certificarea care recunoaste ca modul in care functioneaza consiliul lor si in care ele conduc organizatia la nivel inalt este in conformitate cu cele mai bune practici. In timp, in sectorul privat, poate ca aceasta certificare va deveni o cerinta pentru a asigura investitiile de capital.”
Buckley a adaugat ca Swift 3,000 nu creeaza un alt cod pentru conducerea corporatiilor, ci testeaza afirmatiile unei companii fata de regulile pe care spune ca le aplica.
” Nu este intotdeauna posibil ca totul sa fie corect, nici in companiile mari, nici in cele mici. Insa standardul obliga compania sa explice de ce ceva anume este asa cum este.”
Dar vor adopta companiile greu un astfel de standard? Buckley crede ca este posibil. “Majoritatea declara ca sunt pregatiti sa se supuna celei mai stricte examinari, pana cand piata va obliga, in cele din urma, companiile sa se straduie sa atinga un nivel mai inalt al performantei.”
Pana in prezent, cinci sau sase firme s-au angrenat in procesul Swift 3,000 – o cifra care Buckley spera sa creasca pana la 20 pana la sfarsitul anului. Autoritatea Nationala de Standarde din Irlanda a trebuit sa isi reduca si cheltuielile in noua realitate economica. Anul trecut, NSAI a primit circa o treime din bugetul sau de la guvern, diferenta fiind inclusa in venitul sau din vanzari.
“Reducem in mod constant povara care apasa asupra contribuabililor,” spune Buckley. “Ii sprijinim pe cat posibil prin faptul ca nu am am crescut nicio taxa.”
Desi NSAI are in prezent 170 de angajati (in 2009 avea 210), numarul lor va scadea la 140 in urmatorii cinci ani.
Buckley este patimas in a expune beneficiile care decurg pentru firme in urma implicarii in elaborarea standardelor, cei implicati in cercetare si dezvoltare, de exemplu, avand foarte mult de castigat.
Punand la socoteala zborurile si cazarea, spune el, costul participarii la intalnirile care au loc in vederea dezvoltarii de standarde ar putea atinge o suma de 10000 de euro intr-o perioada de cinci ani. Pe langa faptul ca o companie castiga astfel informatii despre elaborarea unui anume standard, astfel de intalniri reprezinta si oportunitati de a face rost de contacte profesionale.
“Nici nu trebuie sa urmariti intregul proces, de fapt, deci s-ar putea sa nu coste atat de mult. Companiile de cercetare si dezvoltare ar trebui sa participe.”
Buckley mai crede, de asemenea, ca exista un domeniu de luat in seama prin care standardele pot oferi o posibilitate sporita de randament in administratia publica.
“Cand produsul dvs. nu este atat de prezentabil cum ar fi cel al unei companii private, el devine si mai dificil de acceptat de standarde. Trebuie sa aveti un rezultat clar pe care sa-l puteti influenta. De aceea, ar trebui sa incepeti cu serviciile oferite clientilor, deoarece acolo puteti masura performanta,” a explicat el.
“Odata ce standardul a fost implementat, ar trebui sa permiteti un management local mai autonom. Apoi oferiti unui organism un anume buget si cereti-i sa obtina rezultate. Daca nu o face, atunci el nu va mai primi acelasi buget in anul urmator.”
Buckley – care este membrul al subcomitetului organismului de implementare al Acordului Croke Park – afirma ca inca nu a avut loc nicio reforma in serviciile publice, insa spera foarte mult ca noul guvern va lua masuri autoritare pentru a initia reforma. Desi este destul de probabil ca acest proiect sa fie destul de greu de dus la indeplinire. sursa: www.independent.ie