Home > Dictionar ISO > Fiabilitate

Capacitatea unei entitati de a indeplini o cerinta functionala in conditii date, intr-un interval de timp dat.

Marimea fiabilitatii reprezinta probabilitatea ca o entitate sa poata indeplini o cerinta functionala, in conditii date, in cursul unui interval de timp dat.

Fiabilitate estimata

Fiabilitate a unei entitati determinata de valoarea limita sau valorile limita ale intervalului de incredere asociat unui nivel de incredere dat, si bazata pe aceleasi date ca fiabilitatea observata a entitatilor nominal identice.

Fiabilitate extrapolata

Extensie prin extrapolare sau interpolare a fiabilitatii observate sau estimate pentru durate si/sau conditii diferite de cele corespunzatoare fiabilitatii observate sau estimate.

Fiabilitate observata

Pentru entitati nereparate: Pentru o perioada de timp data, raportul dintre numarul de entitati care, la sfarsitul perioadei, si-au indeplinit functiile intr-un mod satisfacator si numarul total de entitati existente in esantion la inceputul perioadei. b) Pentru entitati reparate: Raportul dintre numarul de ocazii in care o entitate sau mai multe entitati si-au indeplinit functiile intr-un mod satisfacator in cursul unei perioade de timp date si numarul total de ocazii in care entitatea sau entitatile sunt solicitate sa functioneze in aceeasi durata de timp.

Fiabilitate predictiva

Pentru conditii date de utilizare si tinand seama de conceptia unei entitati, fiabilitate calculata pornind de la fiabilitatile observate, estimate sau extrapolate ale componentelor sale.

Fiabilitate prevazuta

fiabilitatea unei echipament calculata pe baza cosideratiilor asupra proiectarii si a fiabilitatilor componentelor sale in conditii de utilizare prevazute.

› Fiabilitate